Definiţia DND-ului

Definiţia mă gândesc că o ştiţi. Dacă nu o ştiţi, nu-i bai, v-o reamintesc eu. DND =  do not disturb (adică nu deranja). Scurt şi la obiect.
Ei bine, se pare că pe român îl cam freacă psihologia inversă.
Deci, e o seară frumoasă şi tu, ca tot românu' te pui să-ţi asculţi raţia de manele, corect? Îţi faci pregătirile, te aşezi frumos pe scaun, pui la status "DND, sunt ocupat", deschizi youtube-ul şi începi să-ţi asculţi piesele preferate.
Şi-atunci când ţi-e lumea mai dragă, când începe Guţă să-ţi povestească despre duşmanii lui şi cât de multă valoare are el se trezeşte unu' să se bage în seamă: "sal cf?".
Bine, ar fi o idee să ieşi de pe mess, da' dacă vine sfârşitu' lumii? Că de obicei chestiile astea apar prima dată pe internet, se întâmplă şi mai apoi apar la televizor. Cum vei ştii tu să-ţi bagi găinile în coteţ şi să-ţi ascunzi colecţia de reviste porno?

De partea cealaltă avem curiosul. Curiosul întotdeauna se va băga în seamă. Chiar dacă ai la status "vin imediat, îmi îngrop scroafa" el se va băga în seamă cu tine. Dar oare curiosului ce-i trece prin cap când îţi vede statusul cu "DND, sunt ocupat"? Pfuu ăsta iară şi-o freacă sub birou sau se joacă jocuri cu îmbrac-o pe barbie. Aşadar, de gura lui (de fapt de tastele lui) nu vei scăpa.

În concluzie, când vedeţi pe cineva că are la status DND, lăsaţi-l în pace să-şi asculte manelele liniştit. Îl deranjezi altă dată.
__________________________________________________________________________________